Popor barbar din spatiul carpato-danubiano-pontic despre care, din nefericire, nu se stiu foarte multe lucruri decat dupa primele contacte cu romanii (sec I i.Hr), dar trebuie luat in considerare si faptul ca aceste insemnari poarta o puternica amprenta a Imperiului Roman.
Geto-Dacii erau parte a marelui neam al Tracilor.
Pana in sec II i.Hr, dacii aveau o istorie doar a lor insa in urma contactului cu romanii (sec I i.Hr).
Intre daci si romani au existat 3 conflicte armate importante, primul dintre ele a fost razboiul dintre Decebal si Domitian intre anii 87 – 89 d.Hr care s-a incheiat cu pacea din 89 in care Dacia devenea regat clientelar al Imperiului Roman.
Sarmizegetusa Regia
Urmeaza perioada preliminara cuceririi romane, razboaiele Daco – Romane 101 – 102, 105 – 106 ambele intre Decebal si Traian, incepand cu anul 106 o parte din Dacia devine provincie romana.
A urmat etapa decisiva, a stapanirii romane propriu – zise 106 / 271 – 275 in care principalii factori al romanizarii au fost armata si veteranii, soldati care lasati la vatra, ramaneau pe teritoriul Daciei, administratia romana, viata economica, culturala si religioasa pe care romanii le-au impus in Dacia.
Ultima etapa a romanizarii a fost cea post-aureliana, dupa retragerea imparatului Aurelius, cand este consemnata din punct de vedere sitoric si prima sinteza a etnogenezei romanesti, sinteza daco – romana.
In anul 313 are loc Edictul de la Milano prin care imparatul Constantin cel Mare legalizeaza crestinismul in spatiul carpato-danubiano-pontic.
Despre arta dacilor s-au aflat mai multe informatii in urma descoperirii tezaurului de la Persinari, tezaurul de la Sancraieni, a bratarilor Dacice, Tezaurul de la Pietroasa, Coiful de aur de la Poiana Cotofenesti sau Rhytonul de la Poroina, din Mehedinti care este expus in sala Tezaur a Muzeului National de Istorie a Romaniei, in Bucuresti
Rhytonul de la Poroina
Coiful de la Cotofenesti
Erau mestesugari in ceramica, lemn si metal, ceramica este deseori frumos pictata, cea din zona Sarmizegetusei prezentand caracteristici care o deosebesc net de cea din restul tarii. Daca de arta statuara in piatra nu se poate vorbi, s-au descoperit fragmente de statuete din lut ars. O categorie aparte de produse din lut incizate artistic sunt vetrele (cum este cea de la Popesti). Din acelasi, material, ceramica s-au mai gasit diverse medalioane, imprimate cu figuri umane sau diferite simboluri, un astfel de exemplar, gasit la Sarmizegetusa, are imprimat chipul zeitei Bendis.
O parte importanta a artei dacice o reprezinta obiectele din metale pretioase, produsele de argint fiind fara indoiala, produsele cele mai inalte si reprezentative ale artei geto-dace. Nu numai ca sunt realizate din argint de calitate, dar maiestria la care au ajuns mesterii daci poate starni invidia celor din zilele noastre. Un splendid exemplu de arta autohtona il constituie vasele de argint din tezaurul de la Sancrieni. Ornamentate cu impunsaturi , palmete, lujeri, frunze, motive impletite si valuri alergatoare, ele sunt o marturie a maiestriei autorului si gustului proprietarului. Lanturile ornamentale faurite din zale de argint sunt atat de fine incat par impletite.
Bratarile in forma de spirala cat si cele din trei sau patru semisfere, prezinta o originalitate plina de eleganta.
Deasemeni, s-au gasit parti de harnasamente bogat decorate, scuturi de parada , coifuri si oglinzi.
Din arta dacilor s-au păstrat multe motive care apar si pe portile taranesti (pe portile maramuresene si bucovinene se pot intalni simboluri identice cu cele de pe columna lui Traian), precum si pe multe obiecte taranesti de mobilier, cum sunt motivul soarelui, figurat ca rozeta, romb si cercuri concentrice, motivul lunii – caruia ii este asociat cel al spiralei si meandrelor –, motivul bradului si frunzei.
Practicile ceremoniale se impleteau cu muzica si dansuri, ducand la un sincretism al formelor de expresie care a ramas specific folclorului si obiceiurilor populare. Xenophon in Anabis,VI,1,5, scrie despre dansurile razboinice ale tracilor, intre care unul cu caracter colectiv, in care mai mulți dansatori inarmați simulau infrangerea unor dusmani. Posibil ca aceste dansuri sa fi existat si la tracii nord-dunareni si sa fi stat la baza Calusului romanesc
Din punct de vedere lingvistic, conform celor mai recente teorii, se pare ca Dacii erau vorbitori de latina, la Primul Congres International de Dacologie, Bucuresti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor in istorie Augustin Deac vorbea despre “Codex Rohonczy”, o cronica daco-romaneasca, insumand 448 pagini, scrisa in limba romana arhaica, ” latina vulgara”, cu alfabet geto-dac.
Codex Rohonczy
Rolul pe care l-au avut daco-getii in cultura romaneasca este unul foarte insemnat. Pe langa faptul ca folclorul romanesc, arta plastica, muzica, dansurile, ritmurile, obiceiurile, ceramica contin urme ale civilizatiei acestui popor al tracilor, lexicul românesc contine 100-200 cuvinte de origine dacica, ce denumesc parti ale corpului omenesc, functii fiziologice, boli, stari afective, etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu