joi, 1 mai 2014

Antichitatea – Partea a 2-a - Arta Mesopotamiana

Antichitatea – Partea a Doua – Arta Mesopotamiana

In articolul de astazi vom vorbi despre Arta Mesopotamiana.
Perioada artei mesopotamiene se incadreaza intre 3500 i.Hr. si 539 i.Hr, popoarele care reprezinta arta mesopotamiana sunt: Sumerienii, Akkadienii, Babilonienii si Asirienii.
In anul 539i.Hr Persia cucereste Babilonul, astfel intreaga Mesopotamie intra in componenta imperiului Persan.
Denumirea regiunii „Mesopotamia” provine din greaca „mesos – intre si potamos – râu” deci putem deduce ca numele a fost dat de catre Greci avand in vedere ca mesopotamia nu era numele unei tari nefiind delimitata decat de fluviile Tigru si Eufrat de aici si denumirea „Tara dintre fluvii”.

Arta s-a dezvoltat in jurul oraselor Uruk, Akkad si Lagash acestea fiind cele mai importante orase ale vremii.
Arta Mesopotamiana are in centrul ei razboiul, monarhia si religia.  Atentia era indepretata spre detaliile care subliniau functia personajului, armuri de razboia, vesminte sau insemne regale.
Spre deosebire de „vecinii” lor egiptenii care spiritualizau personajele, arta mesopotamiana punea accent pe latura razboinica a popoarelor lor, soldatii in frunte cu regele fiind cei mai omagiati prin intermediul reprezentarilor.
Religia fiind prezenta prin faptul ca regii erau considerati trimisi de Zei sa indrume armatele in lupta.
Marduk sau Zeita Ishtar fiind doi dintre cei mai importanti zei la care mesopotamienii se rugau pentru ajutor in lupta.
Pictura murala sau pe vase de ceramica erau cele mai raspandite pe intreg teritoriul, fiind utilizate negru, albul si rosu, ulterior in epoca sumeriana sunt adaugate galbenul, albastrul si verdele.
Culorile erau dizolvate in apa, amestecate cu ceara si aplicate pe tencuiala uscata sau pe un strat fin de argila.
Sculptura era grosolana, geometrica fiind reprezentate animale, razboinici sau regi.
Unele dintre cele mai importante sculpturi din mesopotamia sunt:

Regele Gudeea tinand un vas


Codul lui Hammurabi 


In Mesopotamia intalnim frizele in arhitectura ca parte componenta a antablamentului cuprinsa intre arhitrava si cornisa – situate in jumatatea superioara a cladirilor - avand rol decorativ, facute din caramizi smaltuite de diferite culori reprezentand animale.

Templele si palatele erau decorate cu frize, basoreliefuri si statui.
Arhitectura era bazata pe aparare, cel mai des folosit tip de constructie fiind „palatul-fortareata”, aparat de ziduri inalte si groase.
Arhitectura era caracterizata de ornamentatii bogate, si anume alternarea niselor cu pilastrii – stalpi paralelipipedici prevazuti cu baza si capitel care servesc ca element de ornamentatie sau de consolidare a unui zid - capitelul este partea superioara, mai groasa (si ornamentata), a unei coloane sau a unui pilastru, care face legatura intre fusul coloanei si arhitrava, utilizarea coloanelor dispuse in mod regulat, relieful si tehnica incrustatiei, in care este inclus si mozaicul, cu motive geometrice sau in zig – zag, acoperind coloanele sau chiar pereti intregi.



Un alt tip de constructie fiind ziguratul – templu urias folosit pentru venerarea zeilor, construit din lut si argila cu 3 sau 4 sectiuni dispuse pe 7 niveluri. Edificii tipice pentru arhitectura Mesopotamiana.



In perioada  prospera a Babilonului au fost construite si Gradinile Suspendate ale Semiramidei – una din cele 7 minuni ale lumii – de catre regele Nabucodonosor al II-lea pentru una din sotiile sale, Amytis sau Amuhea.. Conform lui  Diodor din Sicilia, istoric roman, Gradinile Suspendate ale Semiramidei se aflau in coltul de nord-est al palatului, lângă poarta zeitei Istar pe care se facea accesul spre palat si catre ziguratul zeului Marduk.

Constructiile mesopotamiene nu au rezistat foarte bine in timp din cauza faptului ca nu se folosea piatra in constructii ci caramida nearsa.

Articolul urmator: Antichitatea – Partea a treia  „Arta Persana”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu