sâmbătă, 19 aprilie 2014

Antichitatea – Prima parte - Arta Egipteana

Antichitatea – Prima parte.
Antichitatea ca intreg, reprezinta una din cele mai importante perioade.
Incepand in jurul anului 3000 i.Hr. odata cu inventarea scrierii cuneiforme, se termina in jurul anului 476 i.Hr., odata cu caderea Imperiului Roman de Apus.
Aceasta fiind perioada definitorie pentru dezvoltarea tuturor artelor timpurii, cultura, religiile si marile civilizatii.
Antichitate se imparte in 3 mari etape:
Perioada veche, cea mai lunga si care a dus la dezvoltarea marilor civilizatii.
Perioada clasica, 776 i.Hr si se termina in jurul anului 100 i.Hr (odata cu aparitia crestinismului), atunci a avut loc si prima Olimpiada in Grecia Antica.
A fost de asemenea si perioada dezvoltarii filozofiei tot in Grecia Antica.
Perioada tarzie, cand au avut loc atacurile barbare asupra Imperiului Roman, coincide cu adoptarea crestinismului de catre Imperatori si diviziunea Imperiului doua, rezultand Imperiul de Est si Imperiul de Vest. Fiind inceputul Evilui Mediu si aparitia Europei crestine.
Principalele arte care s-au dezvoltat in antichitate sunt:
Arta Egipteana
Arta Mesopotamiana
Arta Persana
Arta Greaca
Arta Romana
Arta Chinezeasca

Arta Egipteana

Se intinde din preistorie pana in anul 31 i.Hr., anul cuceririi Egiptului de catre Imperiul Roman.
Dezvoltandu-se pe valea Nilului si cuprinde pictura, sculptura si arhitectura Egiptului Antic.
Cladita in jurul religei, consacrata faraonului considerat urmas al Zeilor. Din cauza canoanelor impuse de religie are o evolutie lenta si nu foarte spectaculoasa.

Pictura.
Are caracter decorativ, se practica tehnica frescei (pictura pe perete), iar scenele sunt reprezentate in frize (un sistem ce presupune desfasurarea continua a unei compozitii – ansamblu de personaje, obiecte care desfasoara o actiune - pe o banda orizontala).
Tematica fiind una foarte variata de la scene din viata cotidiana si pana la reprezentarea zeilor.
Personajele picturilor Egiptene sunt reprezentate, in general, cu picioarele si capul din lateraliar trunchiul si ochiul frontal. Unul din picioare fiind intodeauna indreptat inainte, reprezentand pasul catre viata vesnica.





Sculptura.
Ocupa un loc foarte important in arta Egipteana, se manifesta in basorelief (relief plat, compozitia fiind desprinsa de pe fundal, volumele fiind insa plate)




Altorelief – relief inalt unde compozitia se desprinde de pe fundal intr-un volum mare.




Statui.




Sculptura a trebuit sa respecte si ea canoanele religiei, acestea fiind:

Hieratismul - lipsa de expresivitate a chipurilor, reprezentate static, barbia usor ridicata, ochii mariti si privirea indreptata spre orizont.
Frontalismul, reprezentarea frontala a personajelor care sunt perfect simetrice (reprezentarea egala a tuturor elementelor care se afla de-a stanga si de-a dreapta liniei imaginare care trece prin mijlocul personajului, personajele fiind reprezentate vertical din punct de vedere al axului imaginar – de simetrie).

Supradimensiunarea, reprezentare la o scara mai mare a personajelor importante, cum ar fi Zei sau Faraoni, in timp ce restul personajelor erau mult mai mici. Prin aceasta diferenta de marime fiind subliniat statutul personajului pe scara ierarhica de la om la zeu.

Arhitectura.
Cuprinde morminte, piramidele sau mastabalele (cladiri rectangulare cu acoperis plat si pereti inclinati, fiind folosite tot pe post de morminte pentru cei bogati) temple de cult – inchinate unui singur zeu.



La intrarea acestora se aflau sfinxi (pazitori) cu privirea indreptata inspre cei care veneau, iar langa intrarea principala un obelisc cu hieroglife care dezvalui viata Zeului caruia ii era inchinat templu.



Templele funerare care serveau atat ca templu de cult cat si ca mormant la nivel subteran.
Piramidele ocupau un loc foarte important in viata egiptenilor fiind mormintele faraonilor, la inceput construite din blocuri de piatra neslefuite ulterior folosindu-se si blocurile slefuite. Prima piramida a fost in trepte, romboidala iar in final forma piramidelor pe care o asociem noi azi Egiptului.
Piramidele fiind si motorul dezvoltarii economice a Egiptului datorita faptului ca foarte multi oameni de rand avea locuri de munca in constructia lor.
Constructiile avand un centru de greutate asezat pe o structura de tip pilon – grinda fata, arcele si bolta nefiind cunoscute inca in antichitate.
Toate constructiile fiind facute din piatra sau caramida uscata la soare.

Articolul urmator: Antichitatea – Partea a doua „Arta Mesopotamiana”.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu